Sari la conținut

Armata Regală Saxonă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Armata Regală Saxonă
Activă1 ianuarie 1682; acum 342 ani, 10 luni și 3 zile (1682-01-01) – 11 noiembrie 1918; acum 105 ani, 11 luni și 24 zile (1918-11-11)
Țară Principatul Saxoniei
Format:Country data Regatul Saxoniei
ApartenențăCasa Wettin
RamurăArmată
HeadquartersDresda
Königstein
Chemnitz
Cracovia
Leipzig
Großenhain
Bautzen
Plauen
PatronSfânta Elisabeta a Ungariei și Sfântul Gheorghe
MisiuniMarele Război al Nordului
Războaiele din Silezia
Războiul de Șapte Ani
Războaiele Succesiunii Bavareze
Războaiele Napoleoniene
Războiul Austro-Prusac
Războiul Franco-Prusac
Primul Război Mondial
Comandanți
Comandanți
notabili
Frederic Augustus I
Johann von Thielmann
Albert I al Saxoniei
Max von Hausen

Armata Regală Saxonă (în germană Königlich Sächsische Armee) a fost forța militară a Electoratului (1682-1807) și mai târziu a Regatului Saxoniei (1807-1918). O armată saxonă a fost înființată mai întâi în 1682 și a continuat să existe până la desființarea monarhiilor germane în 1918. Când s-a format Confederația Rinului de către Napoleon Armata Regală Saxonă s-a alăturat armatei franceze „Grande Armée”, împreună cu armatele altor 37 de state germane.

Armata în timpul Electoratului Saxoniei (1682-1807)

[modificare | modificare sursă]

Fondatorul Armatei Saxonia a fost electorul Johann Georg al III-lea. El i-a convins pe moșierii saxoni în 1681 că practica stabilită în caz de război de angajare de mercenari era mai costisitoare decât formarea unei armate permanente. În 1682 trupele de pază și de rezervă existente până atunci au fost incluse în regimente. Armata era formată din șase regimente de  infanterie și cinci regimente de cavalerie. Artileria de luptă avea 24 de tunuri.

Armata în perioada existenței Regatului Saxoniei (1807-1918)

[modificare | modificare sursă]

Războaiele napoleoniene

[modificare | modificare sursă]

Saxonia a devenit un stat membru al Confederației Rinului și pe 20 decembrie 1806 Electoratul a fost transformat în regat prin decizia lui Napoleon.

Trupele saxone au participat în 1809 la Războiul celei de-a Cincea Coaliții împotriva Imperiului Austriac, ceea ce a evidențiat necesitatea reformării armatei după modelul organizat și modern al Armatei Franceze. Reforma din 1810 s-a bazat pe regulamentul din 1804 - care a mărit marșul rapid de la 75 la 90 de pași - și pe regulamentele infanteriei franceze din 1808 și a fost organizată de generalul Lecoq, generalii-maiori Karl Wilhelm Ferdinand von Funck, Karl Friedrich Wilhelm von Gersdorff și Johann von Thielmann și de colonelul Friedrich von Langenau.

Pe 15 februarie 1812, armata a fost mobilizată pentru viitoarea invazie franceză a Rusiei. Contingentul saxon consta din Diviziile 21 și 22 ale Corpului VII din cadrul Grande Armée, aflat sub comanda generalului de divizie francez Jean Reynier. Saxonii au trimis la luptă 18 batalioane de infanterie, 28 de escadroane de cavalerie, 56 de tunuri, plus 200 de oameni și 7.000 de cai.

Confederația Germană

[modificare | modificare sursă]

În Forțele Armate ale Confederației Germane Saxonia a furnizat cel de-al patrulea contingent ca efectiv al trupelor, după Austria, Prusia și Bavaria. Trupele Saxone, împreună cu cele din Hesse-Kassel și Nassau, au format Corpul IX mixt.

Organizarea Armatei Regale Saxone la 20 iunie 1866[1]

Confederația Germană de Nord

[modificare | modificare sursă]

După încheiera păcii Saxonia a fost forțată să se alăture Confederației Germane de Nord. Potrivit Convenției Militare din 7 februarie 1867 armata sa a format Corpul XII, care a fost plasat sub comandă prusacă. Saxonia a trebuit să predea Fortăreața Königstein către Prusia. Regatul Saxoniei a luat parte la Războiul Franco-Prusac din 1870, de partea Prusiei.

Imperiul German

[modificare | modificare sursă]

După constituirea Imperiului German la 18 ianuarie 1871, Regatul Saxoniei a păstrat o autonomie limitată în chestiuni militare stabilită prin Convenția din 1867. A menținut, în ciuda unor dispute jurisdicționale, în perioada postbelică, un Minister de Război separat, un stat major general separat și o academie militară. Armata Saxonă a continuat să existe separat de Armata Germană prin Corpul XII (1 Regal Saxon), cu garnizoana la Dresda. Corpul era format din Divizia 1 și Divizia 2. În 1889 a fost formată Divizia 3, iar în 1899 Divizia 4. Crearea celor două divizii în 1899 a determinat o reorganizare a Armatei Saxone în două corpuri de armată, Corpul existent XII, cu sediul la Dresda, și Corpul nou-înființat XIX (2 Regal Saxon), cu sediul la Leipzig. Trupele saxone au furnizat, de asemenea, o parte din forțele de ocupație în Alsacia-Lorena (Corpul XV).

Până la Primul Război Mondial Armata Saxonă conținea următoarele trupe tehnice:

  • Batalionul 2 Regal Saxon al Regimentului 1 Geniu Prusac
  • Compania a 7-a Regală Saxonă de Telecomunicații
  • Compania a 3-a Regală Saxonă din Batalionul 2
  • Compania a 3-a Regală Saxonă din Batalionul 1 Aviație
  • Detașamentul Regal Saxon al Companiei a 2-a din Batalionul motorizat
  • Detașamentul Regal de la unitatea regală saxonă de Examinare Tehnică a Traficului

Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

Când a început Primul Război Mondial, cele două corpuri ale Armatei Saxone și Corpul  XII (Regal Saxon) Rezervă au fost mobilizat ca o parte a Armatei a 3-a, aflată sub comanda fostului ministru de război al Saxoniei, Generaloberst Max von Hausen. Armata a 3-a a luptat în Bătălia Frontierelor, în special în luptele de la Dinant și Charleroi. Ca urmare a retragerii Armatei a 2-a după Prima bătălie de pe Marna, Hausen a considerat că propriul flanc este expus și a ordonat retragerea. După stabilizarea frontului pe râul Aisne, pe 9 septembrie 1914, Hausen a fost eliberat din funcție pe motiv de boală și înlocuit cu generalul Karl von Einem.

Trupele saxone au fost folosite mai ales pe Frontul de Vest. Pe măsură ce războiul continua, ca urmare a completărilor necesare, unitățile militare saxone au început să fie din ce în ce mai amestecate cu trupe din alte state germane. În timpul războiului Saxonia a mobilizat un total de aproximativ 750.000 de soldați, dintre care aproximativ 229.000 nu s-au mai întors.

Organizarea armatei

[modificare | modificare sursă]

Unitățile de infanterie saxonă în 1810

[modificare | modificare sursă]
Regiment Garnizoană
Grenadier Guards Dresda
Regimentul 1 Infanterie Regală Dresda și Großenhain
Regimentul 2 Infanterie Dresda și Großenhain
Regimentul 3 Infanterie Prințul Anton Bautzen, Görlitz și Sorau
Regimentul 4 Infanterie Luckau Guben și Sorau
Regimentul 5 Infanterie Prinz Maximilian Chemnitz, Chub și Freiberg
Regimentul 6 Infanterie Zwickau, Neustädtel și Sorau
Regimentul 7 Infanterie Prințul Friedrich August Torgau, Wittenberg și Oschatz
Regimentul 8 Infanterie Prinz Clemens Leipzig și Wittenberg Eilenburg
Regimentul 1 Infanterie Ușoară Coordonate și Zeitz
Regimentul 2 Infanterie Ușoară Naumburg și Merseburg
Corpul de Pușcași Eckartsberga

Unitățile de cavalerie saxonă în 1810

[modificare | modificare sursă]
Regiment Garnizoană
Garde du Corps Dresda, Dippoldiswalde, Pirna și Radeberg
Leibkürassiergarde Oederan, Frankenberg, Marienberg și Pening
Cuirassiers von Zastrow Grimsby, Borna, Geithain și Rochlitz
Hussar Regiment Kölleda, Altenstädt, Artern, Bretleben, Bottendorf, Heldrungen, Langensalza, Roßleben, Schönewerda, Schönfeld și Wiehe
Chevauxlegers-Regimentul Prinz Clemens Pegau Lützen Schkeuditz și Zwenkau
Chevauxlegers Regimentul vacant Polenz Querfurt, Freyburg, Schafstädt și Sangerhausen
Chevauxlegers Regimentul Johann Prinz Mühlberg, Bad Duben, Kemberg și Schmiedeberg
Chevauxlegers Regimentul Prinz Albrecht Lübben, Cottbus și Lübbenau

Structura armatei în Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

Anterior și la începutul războiului

[modificare | modificare sursă]

Regatul Saxoniei a plasat un corp de armată (mai târziu, două corpuri de armată) la dispoziția armatei Imperiului German în timp de pace:

  • Corpul XII (1 Regal Saxon) din Dresda
    • Divizia 23 (1 Regală Saxonă) din Dresda
    • Divizia 32 (3 Regală Saxonă) din Bautzen
  • Corpul XIX (2 Regal Saxon) din Leipzig
    • Divizia 24 (2 Regală Saxonă) din Leipzig
    • Divizia 40 (4 Regală Saxonă) din Chemnitz

Cu ocazia mobilizării, acestora li s-au mai alăturat unități de rezervă:

  • Corpul XII (Regal Saxon) Rezervă
    • Divizia 23 (1 Regală Saxonă) Rezervă
    • Divizia 24 (2 Regală Saxonă) Rezervă

Împreună cu Corpul XI, acestea au făcut parte din Armata a 3-a ce forma aripa dreaptă a forțelor pentru ofensiva Planul Schlieffen din august 1914, de pe Frontul de Vest.

În timp de pace, Armata Regală Saxonă a alocat, de asemenea

Divizia 105 (6 Regală Saxonă) Infanterie „Regele William al II-lea de Württemberg” la Corpul de Armată XV din Straßburg
Divizia 12 (1 Regal Saxon) Artilerie la Corpul de Armată XVI din Metz

În timpul Primului Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

Divizii de Infanterie:

  • Divizia 58 (5 Regală Saxonă)
  • Divizia 96 (6 Regală Saxonă)
  • Divizia 123 (7 Regală Saxonă)
  • Divizia 192 (8 Regală Saxonă)
  • Divizia 212 (9 Regală Saxonă)
  • Divizia 219 (10 Regală Saxonă)
  • Divizia 241 (11 Regală Saxonă)

Divizie de Rezervă:

  • Divizia 53 (3 Regală Saxonă) Rezervă

Divizii Landwehr:

  • Divizia 45 (1 Regală Saxonă) Landwehr
  • Divizia 46 (2 Regală Saxonă) Landwehr
  • Divizia 47 (3 Regală Saxonă) Landwehr

Divizia Ersatz:

  • Divizia 19 (Regală Saxonă) Ersatz
  1. ^ Nafziger, George. „Royal Saxon Army Corps, 20 June 1866” (PDF). U.S Army Combined Arms Research Library. Accesat în .